Ceea ce părea la început doar un vis, astăzi este o realitate îmbucurătoare.

Mă numesc Georgiana Anghel, sunt managerul Centrului Special Kids Therapy, iar anul acesta am înființat și Asociația Speranța Copiilor Speciali.
Am înființat această asociație pentru a putea ajuta cât mai mulți copii să iasă din izolare şi să păşească în lumea pe care o merită.
Pe lângă activităţile zilnice (kinetoterapie, logopedie, jocuri ,ergoterapie, terapie ocupaţională,terapie aba), copiii au nevoie de a participa, periodic, la jocuri sportive, excursii, hipoterapie, vizite la circ, la parc sau la teatru .
În prezent, avem nevoie de sprijinul donatorilor şi al sponsorilor pentru a continua să oferim serviciile de care au nevoie copiii cu nevoi speciale din cadrul Asociației. În momentul de față avem peste 40 de copilaşi înscrişi în centru, dintre care, majoritatea, pe lângă problemele de sănătate pe care le au, părinții întâmpină şi probleme financiare.De accea, centrul Special KidsTherapy le-a asigurat gratuit terapia de care au nevoie ( logopedie, kinetoterapie, terapie aba, masaj de recuperare, terapie ocupațională).

Este foarte greu si costisitor să susții o astfel de terapie, mai ales că statul, atât pe noi centrul (salarii, chirie, jucării pentru copilaşi), cât şi pe părinți, nu ne poate ajuta direct proporțional cu nevoile noastre. Astfel,noi ne ocupăm de toate nevoile lor. Pe lângă terapie sunt foarte costisitoare materialele de lucru (puzzle-uri, incastre, jocuri pentru motricitate, jucării, carioci, creioane, materiale pt artterapie); doar cu ele putem lucra pe nevoile copiilor,de aceea am înființat Asociația Speranța Copiilor Speciali.
Noi ca şi centru nu putem face o selecție cine merită să fie ajutat şi cine nu… de aceea încercăm să ajutăm orice pitic care ne păşeşte în centru. Încercăm să îl ajutăm şi să îl susţinem cât de mult posibil.
Părinţii au prea puțin suport, ajutor, terapie, medicaţie, scolarizare, centre speciale, grupuri de suport; atât pentru ei, cât şi pentru copiii lor.
Fiecare se descurcă aşa cum poate, cu câți bani are, cât îl țin puterile fizice şi mentale. E o luptă continuă.
Şi când părinții nu mai pot sau se duc la ceruri, ce se întamplă cu un astfel de copil, ajuns între timp adolescent sau adult? Statul nu-l poate ajuta/întreține, rudele nu vor sau nu pot….copiii cu nevoi speciale merită şansa la o viaţă normală, fără discriminare.
Avem copii cu varii diagnostice: autism, retard sever,sindroame genetice,tetrapareza spastică, Sindrom Down, tulburări de opozitie şi de comportament, întârziere în limbaj, microcefalie, malformații cardiace, întârzieri psihice; cel mai mic copil are 1 an şi jumătate, iar cel mai mare are 18 ani.
Fiecare copil beneficiază de un program de educare şi intervenţie potrivit condiţiilor sale specifice, pe termen scurt şi lung, pentru integrarea lui în comunitate şi pentru dezvoltarea sa fizică şi spirituală.